Povestiri din Zimand, satul zburător. De la centru intelectual al întregii lumi, la despărțire de pământ și în sfârșit la reîntrunire cu el. Zimandul le are pe toate și pe niciuna. Un loc unde, pentru fiecare obiect, există 1000 de copii identice și încă 1000 doar un pic alterate – unde cel mai unic lucru sunt două, dar niciodată trei, obiecte ce sunt identice până la structura atomică.

(această imagine a fost generată cu Stable Diffusion)

Citiți monografia satului pentru a înțelege anumite referințe.

Marea Despărțire

Zimand este un sat, căruia, dacă i-ar fi îngăduit să se unifice iarăși cu pământul, s-ar situa undeva între Zimandcuz și Sântana. Zimandul s-a ridicat în văzduh după o secetă care a dus la crăparea pământului din zonă. Bucata pe care se situa Zimandul s-a desprins pur și simplu și a început să leviteze la înălțimea optimă pentru a stopa pentru totdeauna sectorul aeronautic al României.

Zimandul, acum despărțit la propriu și la figurat de pământ, a fost izolat de restul lumii, ceea ce a adus la creearea propriei culturi. Dar Zimandul nu a fost mereu așa, a fost o vreme când Zimandul era o Mecca a lumii intelectuale. Intelectuali din lumea-ntreagă se adunau în cafenelele Zimandului pentru a distribui manifeste socialiste și a ține mitinguri. Zimandul nu a fost străin nici mișcării feministe. Prima feministă a satului, devenită tradiționalistă după căsătorie, a fost soția lui Emanuel K.

Mare parte din populația intelectuală a Zimandului a fost și ea izolată de restul lumii. Intelectualii au creeat multe opere de artă, dar puține dintre ele au rezistat foametei din 1935, când au fost aruncate totodată cu autorii lor peste marginea satului în urma constatării că intelectualii nu munceau defel.

Dacă înainte de Marea Despărțire, Zimandul roia cu avangardiști și socialiștii, mari gânditor, filozofi și adepți al “religilor cosmice”, după ea, cei pomeniți mai-nainte fuseseră înlocuiți de cretini creștini și etiliști elitiști – premiul Pulitzer fusese înlocuit de premiul “pă uliță” și bacteriile se spălau pe mâini când intrau în contact cu unul dintre localnici.

În ciuda faptului că nu mai erau gânditori socialiști care să-și împrăștie ideile legate de naționalizarea firmelor, ele trăiseră în continuare, în sensul că nimeni nu deținea magazine, în afară de primar.

Groapa de gunoi

Cu toate că Zimandul avea o suprafață limitată, debarasarea deșeurilor nu a prezentat niciodată o problemă pentru săteni, pentru că s-a decis chiar înainte de “înălțare” ca gunoaiele să fie aruncate la marginea satului. Iar când marginea satului a devenit însuși cerul, sătenii au păstrat obiceiul, astfel umplând în timp de golul ce îi despărțea de pământ.

Astfel s-a trezit Zimandul, iarăși, legat de pământ, cei drept printr-o groapă de gunoi.

Fenomenul permafrostului

Odată cu intelectualii satului, a plecat și consumul moderat al alcoolului, care era folosit mai degrabă ca metodă de a înmuia sufletele îngânfate ale intelectualilor. Alcoolul a devenit un mijloc prin care oamenii uitau de greul vieții.

Dea lungul timpului oamenii au trăit în peșteri, iurte, case de pământ, dar în Zimand s-a decis că șanțul este locuița optimă. ”Ușor de construit, nu trebuie întreținut și nu o aud pe nevastă-mea sforăind” sunt cuvintele primului bețiv care a ales șanțul după ce nu a putut ajunge la cheia legată cu sfoară și aruncată pe cealaltă parte a porții – bețiv aflat acum criogenat în șant din cauza temperaturii scăzute până la primăvară de către permafrost.

Publicația locală

Lunar este distribuită gratis publicația locală în Zimand și câteva sate vecine. Pentru a demonstra valoarea informațională a publicației am să citez câteva paragrafe.

Dragi săteni și cosăteni, când veți fi ajuns la sfârșitul acestei fraze, veți fi citit primul paragraf al acestei publicații, dar nu veți fi cu nimic mai informați. A doua frază se aseamănă cu cea dintâia prin faptul că nu prezintă nici o informație nouă și alege să vorbească despre ea însuși. În ce privește cea de a treia frază, ea urmează exemplul primelor două.

Publicația locală are rolul de a reaminti evenimente, nu să le anunțe. Ceea ce este foarte util pentru cei ce nu participat, printre care se află aproape tot satul, deoarece nu aveau de unde să știe.

ATENȚIE ! Acest text nu intenționează să strice imaginea publică a satului Zimand și a locuitorilor săi. Sunt dispus să schimb numele satului fictiv prezentat în text, dacă el jignește pe cineva